Tot românul musai să știe: tărâmul nostru binecuvântat nu are numai Slănic Prahova, Slănic Moldova, Vatra Dornei… Are și… „Litoralul Ardealului”- Ocna Sibiului, la mai puțin de 30 km de orașul-cetate de pe malurile Cibinului. Da, vorbim de un loc fermecat cu o impresinantă salbă de lacuri sărate dar și cu oameni primitori și buni păstrători de tradiții, cu peisaje fascinante și cu o istorie… uluitoare, care întrece timpurile. Și poate tocmai această carte poștală veche ilustrează faptul că aici turismul e la el acasă din… alte vremuri!
OCNA SIBIULUI. Reflectată admirabil într-o carte poștală ingenios lucrată, cu un soi de accent SF, marcând clar o invitație de nerefuzat: „Poftiți aici, la Ocna Sibiului (Salzburgul– Salzbrich9 în dialect săsesc) nostru, no!), că tare-i fain aici. Poftiți, veniți cu „otomobilul”, cu dirijabilul, cu avionul cu orice zburător, cu trenul, cu tramcarul… numa‘ veniți că… apoi veniți și-a doua și-a treia sau a patra oară!!!
TREBUIE ȘTIUT: Zăcămintele de sare din Transilvania(exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde mioceniuluimediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). Cupola masivului de sare de la Ocna Sibiului are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km.
Deși sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoaște până în prezent, fiind apreciată la cca 1,0 – 1,2 km.
Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari caverne subterane, care, prin prăbușirea lor, au format următoarele lacuri: Horea, Cloșca, Crișan, Pânzelor-Inului (Ocna Iosif), Lacul fără fund (Ocna Francisc), Avram Iancu (Grosse Grube = Ocna Mare), Ocnița (Kleine Grube = Ocna Mică), Sf. Ion (Ocna Sf. Ion = Ocna Ioan Nepomuk), Poporului, Dulce, Brâncoveanu, Mâțelor, Vrăjitoarelor, Sf. Ignat, Trestiilor, Austel. Zece lacuri conțin apă sărată, patru lacuri apă dulce. Trebuie știut că două lacuri au dispărut în ultimele decenii, prin colmatare (Lacul Trestiilor și Lacul Austel).
În epoca romană modul de exploatare a sării a avut un caracter sezonier (din primăvară, până înspre toamnă), implicând însă asigurarea nevoilor generale ale statului pe durata unui întreg an calendaristic. Prin sarea sa, Dacia era cel puțin tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12–15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit… lacuri.
În anul 1767 mineralogul iezuit Joanne Fridvaldszky a descris pe scurt vechea ocnă Francisc.
„Lacul fără fund”, cu o suprafață de 0,2 ha, a fost declarat rezervație naturală. Acest lac are o adâncime de 34,5 m, un diametru de 50 m, o formă ovală și a luat naștere din prăbușirea în anul 1775 a ocnei Francisc. În anul 1780 la Ocna Sibiului existau după Johann Fichtel următoarele ocne ogivale de sare:
„Die grosse Grube” („Ocna Mare”): 124 m adâncime, 200 m perimetru bazal.
„Die kleine Grube” („Ocna Mică”): 110 m adâncime, 169 m perimetru bazal.
„St. Nepomuceni” („Ocna Sf. Nepomuk„): 34 m adâncime, 36 m perimetru bazal.
„St. Josephi” („Ocna Sf. Iosif”): abia începută.
Despre ocnele de sare active sau inactive de la Ocna Sibiului a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1871.
În anul 1896 la Ocna Sibiului era deschisă o singură ocnă de sare, deservită de un crivac de suprafață, acționat de 8 cai.
Ultima mină de sare de la Ocna Sibiului, ocna Sf Ignat a fost închisă în anul 1931.
sursa foto: Adrian Olaru/Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken, ziare.com
